"M-am gândit la asta. Chiar m-am gândit la asta": mutarea în gări
— Și asta a dus la afacerea cu gară pe care o conduceți astăzi?
Președintele Umemori Timp de zece ani, am lucrat cu scopul de a plăti datoria și, în cele din urmă, am făcut-o. Apoi m-am întors la Nara și am construit niște restaurante aglomerate. Dar au sosit marile lanțuri. Concurenții s-au deschis peste tot în jurul nostru și am ajuns să ne închid restaurantele.
Închiderea unui restaurant este greu, știi. În momentul în care închizi, vânzările se opresc. Dar totuși trebuie să plătești pentru ingrediente la sfârșitul lunii următoare. Când vine ziua de plată, trebuie să plătești salarii fără să vină vânzări. Salariile, furnizorii — încă trebuie să le plătești pe toate. A fost foarte greu.
Pe atunci, cineva mi-a prezentat strategia de afaceri Lanchester: abordări diferite pentru jucători mai mici și lideri de piață. Experiența mea cu sushi cu bandă rulantă mă învățase că nu pot supraviețui înconjurat de lanțuri mari. Existau concurenți la o distanță de cinci sau zece minute cu mașina în toate direcțiile. Aveam nevoie de un loc mai puțin expus la acea concurență”, „așa credeam”.
Într-o gară, nu te-ai aștepta la mai multe magazine de sushi unul lângă celălalt. Și aceasta era Nara, așa că m-am apropiat de Kintetsu. M-am dus la ei și le-am spus: „M-ai lăsa să deschid un magazin de sushi?” Așa a început afacerea noastră din gară.
— Pe măsură ce concurența a crescut, v-ați reconsiderat chiar locul în care ați făcut afaceri.
Președintele Umemori M-am gândit la asta. Chiar m-am gândit la asta. Nu aveam răspunsurile. Nu mai aveam bani și mă tot întrebam ce să fac. Nici nu puteam să rambursez datoria.
— Unde ai găsit energia pentru a continua să încerci?
Președintele Umemori Trebuia doar să o fac. Chiar nu a fost de ales între a dori să o fac și a nu o face. În primul rând, a trebuit să-mi câștig existența. Era pentru familia mea.
Și odată ce conduci o afacere, ai angajați. Când m-am gândit să le protejez locurile de muncă și să le plătesc salariile, nu eram în măsură să dezbat dacă lucrurile erau fără speranță sau în regulă. Trebuia doar să continui să lucrez și de aici am început.
Treptat, perspectiva mea s-a lărgit. Apoi a venit ideea de a lucra pentru comunitatea locală. Așa văd progresul.
De la lucrul pentru el însuși la conducerea unei afaceri care îi pasă de oameni
— Cum ați ajuns să gândiți în ceea ce privește servirea comunității locale?
Președintele Umemori Pe măsură ce ascultam diferiți oameni, a început să aibă sens. Angajații nu vor munci din greu doar pentru a-i cumpăra șefului un Mercedes, nu-i așa? Sună evident, dar acesta este ideea.
Cred că este de înțeles să începi prin a te îngriji pe tine însuți. Desigur, ai o familie de întreținut. Dar numai asta nu-ți va câștiga angajații. Trebuie să ai grijă și de ei. Și dacă nu mergi mai departe și nu conduci afacerea în beneficiul societății, clienții nu vor dori nici să te susțină.
— La ce principii apelați atunci când luați decizii de afaceri?
Președintele Umemori Îl privesc pe Kazuo Inamori ca pe mentorul meu. Ceea ce am învățat de la el este să judec lucrurile întrebând cum ar trebui să ne comportăm ca ființe umane. Ce înseamnă asta? Nu minți. Nu lua ceea ce aparține altcuiva. Acestea sunt lucruri obișnuite, dar cred că sunt cele mai importante lucruri dintre toate.
Prin cursurile noastre de preparare a sushi, vedem tot felul de oameni distrându-se și zâmbind. De asemenea, dincolo de granițele naționale. Misiunea noastră este de a ajuta la construirea unei societăți în care oamenii au grijă unii de alții.
Indiferent de naționalitatea, rasa, sexul, handicapul, boala sau religia lor, vreau ca toți cei care vin la Umemori să plece cu un zâmbet. Și sper că acest lucru va duce la comunități pline de zâmbete din întreaga lume și la o societate pașnică. Aceasta este misiunea din spatele modului în care conducem afacerea acum.
