"Nu a mers deloc bine." Așa își amintește Yasuyuki Umemori (președintele companiei) de primele zile în afacerea cu sushi. Înainte de asta, a condus afacerea de livrare a laptelui a familiei sale. Nu făcuse niciodată sushi și nici nu pregătise un pește.
Astăzi, afacerea lui Umemori Honten cuprinde producția și vânzările de sushi, magazinele din gară și cursurile de preparare a sushi. Pe parcurs, Umemori (președintele companiei) și-a găsit o misiune: să ajute la construirea unei societăți în care oamenii au grijă unii de alții. L-am întrebat despre momentele în care lucrurile au mers prost, momentul în care a descoperit ce ar putea însemna împărțirea hranei și cuvintele pe care le-a lăsat pentru generațiile viitoare.
Cu sediul în Nara, Umemori Honten produce și vinde sushi și oferă experiențe de preparare a sushi. Umemori a trecut de la afacerea de livrare a laptelui a familiei sale la sushi cu bandă rulantă, extinzându-se ulterior în magazinele din gări și experiențe de cultură alimentară.
"Am fost deschis la orice": de la livrări de lapte la sushi
— În primul rând, ați putea să ne spuneți despre munca pe care o faceți astăzi?
Președintele Umemori Facem și vindem sushi. Avem magazine în gări și cursuri de preparare a sushi - școala noastră de sushi. De-a lungul a zece ani, 500.000 de oameni au venit la acele clase. Alături de școală, deținem și o afacere de comandă prin corespondență.
Vândeam temari sushi — bucăți mici, rotunde de sushi — prin comandă prin poștă și în gări, dar nu aveam un loc unde oamenii să se poată așeza și să-l mănânce. Așa că am deschis un restaurant în Kyoto. Oferim și cursuri de preparare a sushi acolo. În continuare, vrem să oferim experiențe culturale, cu vizitatori individuali în Japonia și cu sushi.
— Cum ai intrat prima oară în afacerea cu sushi?
Președintele Umemori Afacerea noastră de familie a fost livrarea de lapte. Tatăl meu a cultivat și a lucrat la biroul administrației publice locale, păstrând și vaci. Le mulgea și livra laptele. Mai târziu, am devenit comerciant cu amănuntul, cumpărând lapte de la o companie de produse lactate și livrându-l. Eu însumi am făcut asta timp de treisprezece ani.
Am muncit din greu la asta, foarte mult. Împreună cu sora mea mai mare. Dar am început să mă gândesc că să-mi petrec următoarele câteva decenii conducând afacerea cu lapte cu ea ar fi cam mult. Așa că eram deschis la orice, într-adevăr.
Apoi cineva pe care îl cunoșteam prin intermediul afacerii cu lapte s-a întâmplat să spună: „Sushi-ul cu bandă rulantă devine popular. Ți-ar plăcea să auzi despre asta?" Așa a început totul.
— Lucrurile au mers bine odată ce ai început?
Președintele Umemori Nu a mers deloc bine. Nu am fost bucătari de sushi pregătiți, vedeți. Nu am făcut niciodată sushi, nu am pregătit niciodată un pește, nu am mânuit niciodată un cuțit sau nu am tăiat toppinguri de sushi. Nu am făcut nimic din toate astea. Nu era niciun motiv să ne așteptăm să meargă bine, nu-i așa?
Ne-am descurcat destul de bine în vacanța de vară, pentru că era genul de restaurant la care veneau familiile cu copii. Apoi, brusc, vânzările au scăzut la jumătate în septembrie. Lucrurile au devenit foarte grele, dar renunțarea nu era o opțiune. Tatăl meu îmi garantase împrumutul ca să pot începe. Nu puteam să renunț după patru luni.
Odată ce renunți la masă, trebuie să continui. Când te hotărăști că o vei face, începi să găsești modalități de a-l face să funcționeze.
Feedback-ul pe care și-a dorit cel mai puțin să audă a schimbat restaurantul
— Când lucrurile nu mergeau bine, de unde ai început?
Președintele Umemori Nu știam ce să fac, așa că a trebuit să mă gândesc singur. Mi-am cumpărat o mașină de tipărit la mâna a doua și am tipărit afișe și fluturași. Am încercat tot felul de lucruri, inclusiv ceea ce am numi acum distribuție de pliante din ușă în ușă.
Apoi m-am întrebat ce ar ajuta cel mai mult și m-am hotărât să aflu ce cred oamenii din vecinătate despre local. Tocmai asta îți vine cel mai greu să auzi. Până la urmă, clienții nu vin pentru că localul are o reputație proastă. Dar m-am gândit că cel mai util ar fi să ascult. Iar ce am auzit a fost că ingredientele puse peste sushi erau de slabă calitate și că orezul pentru sushi nu era gustos.
Dar asta a fost util. Dacă orezul pentru sushi era prost, puteam pur și simplu să schimb orezul. Toppingurile care veneau de la sediu fuseseră congelate de două ori, așa că am început să cumpăr ingrediente care fuseseră congelate o singură dată. Nu le mai tăiasem niciodată, dar am luat un cuțit și am învățat. Cred că asta a făcut cu adevărat diferența.
Pe măsură ce am încercat diferite lucruri, am constatat că acțiunea chiar a adus rezultate. Vânzările au început să se îmbunătățească și timp de mai bine de treizeci de luni consecutive am depășit cifrele din anul precedent. Ne-am revenit până la punctul în care aș putea spune că lucrurile merg destul de bine.