La intrarea atelierului era un scaun. Colțurile șezutului se rotunjiseră, iar cotierele purtau urmele multor atingeri. „Am recunoscut imediat că îl făcuse tata.” În ziua în care conducătorul din a doua generație a primit acel scaun, s-a ivit un mic prilej de a regândi munca firmei.
CHAPTER 01
Dincolo de zgârieturi,
am văzut o viață.
Ce v-a făcut să vă concentrați mai mult pe reparații?
La început, după preluarea firmei, mă gândeam doar să fac mobilier nou și să ajung la mai mulți oameni. Lansări de produse. Creșterea vânzărilor. Credeam că acesta era rolul meu.
Într-o zi, un client a adus un scaun vechi, cumpărat pe vremea tatălui meu, cu picioarele șubrede. „M-am gândit să-l înlocuiesc, dar aș prefera să-l repar și să-l folosesc.” Întrebat de ce, a spus că îi plăcea să stea pe el în fiecare dimineață și să vorbească cu familia.
Pentru noi era un scaun; pentru el, ani de viață adunați. Zgârieturile și schimbarea culorii sunt urme ale folosirii. Privind doar tabelul vânzărilor, nu vedeam ce se întâmpla mai departe.
„Nu vreau ca ziua livrării mobilierului
să fie sfârșitul muncii noastre.”
CHAPTER 02
Decidem ce păstrăm,
împreună.
Reparațiile v-au schimbat modul de lucru?
La început încercam să readuc totul cât mai aproape de nou. Dar cineva mi-a cerut să păstrez o zgârietură: o făcuse copilul său când era mic. Am învățat că starea pe care noi o considerăm frumoasă nu coincide mereu cu ceea ce prețuiește clientul.
Acum, înainte de lucru, întreb ce este greu de folosit și unde se folosește obiectul. Apoi discutăm ce reparăm și ce păstrăm. Rezistența nu poate depinde doar de preferințele estetice. Explicăm de la început limitele utilizării în siguranță și dificultățile.
Desigur, nu se poate repara totul. Costul se poate apropia de cel al unei piese noi. Totuși, explicăm motivele și lăsăm clientul să aleagă. Cred că și timpul acestei discuții face parte din munca noastră.
Se reflectă și în crearea mobilierului nou?
Da. Mobilierul întors la reparat ne arată ce se întâmplă după utilizare. Aici se concentrează forța? Dacă piesa aceasta s-ar putea schimba, ar dura mai mult? Ceea ce nu puteam afla doar gândind în atelier revine în următorul proiect.
CHAPTER 03
O muncă de transmis
și următorului proprietar.
Ce viitor doriți să lăsați atelierului?
Vreau ca experiența reparațiilor să nu rămână doar în memoria câtorva meșteri. Notăm materialele, pașii și chiar ezitările, pentru ca și tinerii să le poată citi. Simțul mâinii nu se transmite doar pe hârtie, dar putem păstra firul gândirii. Aș vrea să lucrăm împreună folosind aceste însemnări.
Când am înapoiat un scaun reparat, clientul a spus: „Într-o zi vreau să-l dau copilului meu.” Nu-mi pot imagina pe deplin lumea de peste o sută de ani. Dar pot începe chiar azi să pregătesc scaunul din fața mea pentru următoarea persoană.
Poate că și firma este la fel. Să nu încerc să desăvârșesc totul în generația mea, ci să las loc celui care urmează să intervină. Așa aș vrea să transmit munca primită de la tata.
